12:05, 29 Mai 2007 publicat în Lifestyle culinar

In urma cu mai mult de 40 de ani, astronautul John Glenn a devenit primul american care a calatorit in jurul Pamantului. Misiunea acestuia a durat aproape 5 ore, si inainte de a ateriza in Oceanul Atlantic, nava spatiala Mercury, in care se afla, a inconjurat de 3 ori Planeta Albastra.
In urma cu mai mult de 40 de ani, astronautul John Glenn a devenit primul american care a calatorit in jurul Pamantului. Misiunea acestuia a durat aproape 5 ore, si inainte de a ateriza in Oceanul Atlantic, nava spatiala Mercury, in care se afla, a inconjurat de 3 ori Planeta Albastra. Printre numeroasele sarcini pe care le-a avut de indeplinit a fost si primul experiment american de a manca in lipsa greutatii Pamantului. Calatoria acestuia a fost prea scurta pentru a face din hranire o necesitate, dar zboruri viitoare care aveau sa tina zile, poate chiar saptamani, aveau sa foloseasca sistemele de alimente introduse datorita misiunii sale. Pentru John Glenn, mancatul in spatiu a fost o experienta simpla, dar nu foarte "gustoasa". Inaintea zborului, expertii erau ingrijorati ca in acele conditii (de lipsa a gravitatii) va fi greu sa se inghita mancarea, si exista riscul de a ramane in gat. Glenn insa le-a linistit temerile, intrucat odata ce mancarea a ajuns in cavitatea bucala, inghititul nu a mai reprezentat o problema. Alti astronauti care il acompaniau pe Glenn, in racheta Mercury, au fost obligati sa "indure" consumul de cuburi de marimea unei inghitituri, mancare uscata inghetata si semi-lichide pastrate in tuburi din aluminiu, de forma celor de pasta de dinti. Au gasit mancarea ca fiind deloc apetisanta, au avut probeleme cu "rehidratarea" mancarii inghetata si uscata, si nu le-a placut sa stranga tuburile. De asemenea, trebuiau sa acorde o atentie deosebita modului de pastrare a "alimentelor". In misiunea "Gemenii", mancatul in spatiu a devenit ceva mai aproape de normal. Tuburile din aluminiu, folosite in timpul expeditiei « Mercury » au fost inlocuite deoarece ambalajul era mai greu decat continutul. Cubuletele de mancare au fost acoperite cu gelatina pentru a reduce faramitarea, iar mancarea uscata si inghetata a fost rehidratata cu apa introdusa cu ajutorul unei duze de pistol cu apa. Dupa "framantarea" mancarii, aceasta devenea un piuree si era stroarsa dintr-un tub direct in cavitatea bucala a astronautilor. Nu doar recipientele de mancare au fost imbunatatite pe timpul acestei misiuni, dar si meniul a fost dezvoltat astfel incat astronautii se puteau hrani timp de 4 zile fara a repeta sortimentul servit. Un meniu tipic includea cocktail de creveti, pui si legume, budinca si suc de mere. Inaintea oricarui zbor, meniurile erau alese de astronauti, dar trebuiau sa asigure un aport de 2800 de kcal pe zi. Pentru a mentine echilibrul necesar, 17% din meniu era reprezentat de proteine, 32% de grasimi si restul de 51% de carbohidrati. In programul Apollo, pachetele cu mancare erau similare celor folosite in misiunile Gemenii, dar varietatea acestora a fost imbogatita considerabil. Astronautii din Apollo aveau "luxul" apei incalzite (pana la 670 C) pentru bauturile calde, si apa rece (70C). In mod normal, apa avea temperatura "camerei" rachetei, adica de 210C. Cu aceasta posibilitate de a beneficia de apa calda, mancarea se rehidrata mai usor si avea un gust mai bun. Sistemul de alimentare din Apollo a cunoscut avansari prin introducerea "castronului-lingura" pentru mancarurile rehidratabile precum si pungile pentru sortimentele termostabile. Dupa rehidratarea continutului din castronul mentionat mai sus, un tip special de fermoar de plastic era deschis, iar mancarea servita cu o lingura. Umezeala permitea prindere mancarii de lingura, astfel, experienta devenea din ce in ce mai apropiata de normal. In 1973 si 1974, nava spatiala "Skylab" a fost ocupata de 3 echipe de astronauti. De data aceasta, sistemele de mancaruri in spatiu au fost imbunatatite fata de cele anterioare. In aceasta racheta, interiorul era de o asemenea dimensiune incat permitea amplasarea unei mese pentru ospatat. Aceasta era reprezentata de un piedestal pe care au fost montate tavi pentru mancare. In timpul mesei, astronautii puteau "sta jos" prin intermediul unor "constrangeri" montate astfel incat acestia sa poata lua masa intr-un mod aproape obisnuit. Tavile aveau scop dublu: in primul rand, tineau felurile de mancare pe loc, si in al doilea rand, erau folosite ca dispozititve pentru incalzit. Sub 3 din cele 8 compartimente pe care aceasta le avea, erau dispozititve care puteau creste temperatura mancarii pana la 660C. Recipientele pentru mancare constau in cutii de aluminiu cu un panou de becuri colorate in exterior, care ajutau la obtinerea felului care urma a fi servit. Cutiile care contineau mancare termostabila avea o membrana care ajuta la prevenirea varsarii cand era inlaturat capacul, si care avea o valva pentru rehidratare. Mancarea gata-pentru-a-fi-servita (conservele) era tinuta in cutii acoperite de o folie de plastic cu crapata. In locul pungilor de plastic pentru bauturi, in Skylab existau sticle rabatabile care se extindeau asemeni unui acordeon atunci cand erau umplute cu apa calda sau rece. Servirea mesei in aceasta racheta devenise asadar o operatiune apropiata de normalitate. Furculite, cutite si linguri erau tinute, cu ajutorul unui magnet, pe tava pana cand era nevoie de ele. O foarfeca a fost adaugata restului ustensilelor pentru a deschide membranele din plastic. Daca aceste instrumente erau folosite cu grija, mancare avea sa ramana in recipiente pana cand unul din cele 3 echipe de astronauti ar fi consumat-o. Totusi, erau situatii in care, din cauza unei miscari rapide cu furculita sau lingura, bucati de mancare ar fi alunecat de pe tava. Datorita volumului mare de spatiu pentru depozitare de care Skylab beneficia, s-a putut extinde meniul culinar la 72 de sortimente. Ceea ce a fost unic era un congelator pentru pastrarea pestelui filet si a inghetatei de vanilie, precum si un frigider pentru racirea fructelor si a bauturilor. Era suficienta mancare pentru a-i asigura fiecarui astronaut 1.9 kg de mancare pe zi. Aceasta greutate o includea si pe cea a ambalajului primar. In 1975, ultimul zbor Apollo s-a petrecut cu misiunea Apollo-Soyuz. Aceasta racheta nu avea congelatorul mentionat mai sus, dar cuprindea majoritatea imbunatatirilor de pe racheta Skylab, dar si cele de pe Apollo mai timpurii. Datoria scurtei durate (de 9 zile) a misiunii, numeroase articole, cu durata de folosire scurta, au fost adaugate. Printre ele se numara si painea proaspata, branza, sortimente care faceau parte din cele 80 existente atunci. Si de data aceasta s-a folosit o tava pentru a usura servirea meselor. Diferenta dintre aceasta si cea folosita anterior este ca pe Apollo tava nu incalzea mancarea, ci doar o impiedica sa alunece. Tava era legata de piciorul astronautului pe toata durata mesei. Informatii furnizate de NASA


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri