Gazpacho: povestea supei reci spaniole care a cucerit verile fierbinți

Gazpacho, cunoscut și sub numele de gazpacho andaluz, este una dintre cele mai apreciate supe reci din bucătăria mediteraneeană. Preparată din legume crude amestecate, supa a apărut în regiunile sudice ale peninsulei Iberice și s-a răspândit treptat în Spania, Portugalia și, mai recent, în bucătăriile românești. Popularitatea sa vine din simplitate și din efectul răcoritor pe care îl are în zilele toride de vară.

O rețetă cu origini surprinzătoare

Deși astăzi este asociat în special cu roșiile, gazpacho are o istorie mult mai veche. Una dintre teorii spune că la origine era o supă de pâine, preparată cu ulei de măsline, apă, oțet și usturoi. Se crede că această rețetă a ajuns în Spania odată cu romanii, în perioada expansiunii lor din timpul Republicii romane, între anii 509 și 27 î.Hr.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.

Supă de vară răcoritoare, vegană: gazpacho simplu, de mâncat rece direct din frigider

Ce ar trebui să mâncăm în zilele toride: cum ocolești capcanele nutriționale atunci când comanzi de mâncare

Ajuns pe teritoriul spaniol, preparatul a devenit parte din bucătăria populară a regatelor castelane Córdoba, Sevilla și Granada. Rețeta inițială folosea pâine veche, usturoi, ulei de măsline, sare și oțet. Roșiile au fost adăugate abia în secolul al XIX-lea, dând naștere variantei roșii, cea care a devenit cunoscută internațional și este astăzi cea mai răspândită formă de gazpacho.

Variante moderne și metode tradiționale de preparare

De-a lungul timpului, gazpacho s-a diversificat considerabil. Astăzi există variante cu avocado, castraveți, pătrunjel, căpșuni, pepene verde, struguri, brânză sau fructe de mare, alături de rețetele clasice bazate pe roșii și pâine. Cele mai multe versiuni includ pâine veche, roșii, castraveți, ceapă, ardei gras, usturoi, ulei de măsline, oțet de vin, apă și sare, iar în nordul Spaniei se adaugă frecvent chimen sau boia dulce afumată.

Metoda tradițională de preparare presupune zdrobirea usturoiului într-un mojar, la care se adaugă pâine veche înmuiată, ulei de măsline și sare, formând o pastă peste care se pun roșii coapte și oțet. Această tehnică mai laborioasă este încă folosită de unii bucătari, pentru că menține supa rece și evită spuma produsă de blenderele moderne. Gazpacho poate fi servit simplu sau cu garnituri precum ouă fierte, șuncă mărunțită, migdale, ceapă sau castraveți tocați.

Clasificare după culoare și o rețetă de sezon

Gastronomii au împărțit variantele de gazpacho în funcție de culoare. Cel roșu, cu roșii, este cel mai cunoscut, dar există și gazpacho alb, preparat cu fructe uscate în loc de roșii, precum și gazpacho verde, colorat prin adăugarea anumitor condimente. Toate variantele păstrează însă un fundament comun: pasta de usturoi, pâine, ulei de măsline, oțet și sare.

O variantă populară de vară este gazpacho de pepene roșu. Se prepară din pepene roșu tăiat cuburi, castravete, roșii, ardei roșu, busuioc și mentă proaspete, ulei de măsline, zeamă de lime, sare și piper. Jumătate din legume și fructe se amestecă la blender împreună cu uleiul, lime și verdețurile, până se obține o compoziție fină, apoi se asezonează după gust și se lasă la rece cel puțin 30 de minute înainte de servire.

Gazpacho, supa rece spaniolă născută din pâine, usturoi și ulei de măsline, a evoluat de-a lungul secolelor într-un simbol culinar al verii. Istoria și variantele sale moderne arată cum o rețetă simplă poate deveni universală.

Maria Crisan

Ultima actualizare: 2 Octombrie 2026 @ 05:10

Mai multe despre Maria