Istoria ginului

In anul 1729 a fost introdusa o licenta in valoare de 20 de lire pentru dreptul de fabricatie, precum si o taxa pentru revanzare. Acest lucru insa a daunat calitatii ginului, cel produs in conditii indoielnice devenind mai cerut decat ginul pur.

Anul 1730 gasea Londra cu un numar de 7000 de magazine care distribuiau gin. Abuzul de alcool devenea o problema grava, mai ales in randul populatiei sarace.
The Gin Act reprezinta o lege introdusa la data de 29 septembrie 1739, prin care pretul ginului devenea prohibitiv de mare, in incercarea de a combate consumul ecesiv. Aceasta lege nu a functionat, din pricina revoltelor de strada create in Londra.


In acel moment se realizau cam 41 milioane de litri de gin, depasind cu peste 20 de ori productia anului 1690. Consumul estimat pentru fiecare adult era de apoximativ 50 de litri. Pe timpul „functionarii” legii ginului doar 2 distilerii au avut oficial dreptul de a fabrica aceasta bautura, cantitatea reala produsa fiind in continua crestere.

In 1742 o noua politica a fost insa introdusa. Preturile deveneau mari, dar rezonabile si un numar de taxe era introdus. Distileriile puteau sa produca gin sub stricta supraveghere si prin respectarea standardelor. Cam acelasi lucru se intampla si astazi in Anglia, prin acesta politica ginul fiind clasat la categoria bauturilor de calitate inalta.

Iata cum licoarea-minune a chimistului german, Dr. Sylvius, al carei scop fusese initial sa curete sangele, a devenit una dintre cele mai apreciate bauturi alcoolice. Dintre categoriile existente, dry gin, London dry, golden, Old Tom si flavoured gin, cel mai popular ramane dry gin.


Articol de Andrei Dutulescu

sursa: www.yuppy.ro

---

---