Cum va spuneam, nu am sa va plictisesc cu banalele retete de Paste cu care mi-am pierdut o parte din timp, saptamana trecuta. Dar voi face o exceptie de specificul blogului si am sa va spun minunata reteta de care fac uz la Pasti, Craciun ori cu alte ocazii deosebite, pentru ca imi place mult rezultatul. Si nu numai mie...
 


Dar sa recapitulam:

    o caserola de piept de pui dezosat  un pachet de aluat de foietaj  sase-sapte felii de cascaval  10-12 ciuperci proaspete mai maricele  o legatura de ceapa verde  una de verdeata cativa catei de usturoi o lingura de unt  cateva linguri de pesmet condimente  un ou doua linguri de susan.


Ceapa verde (eu am pus si cateva fire de usturoi verde) se caleste intr-o lingura de unt. Ciupercile, curatate si spalate, se taie bucatele si se pun si ele deasupra. Apoi se pune si verdeata si se mai innabusa putin si se potriveste de sare si piper si de alte condimente. Se da amestecul la o parte de pe foc si se lasa la racit, timp in care se pregateste puiul. De obicei, las pieptul intreg, fara sa il tai in jumatate. Il crestez ca sa se patrunda bine si il omor putin cu ciocanul de snitele. Apoi asez feliile de cascaval pe jumatate din piept si le invelesc cu cealalta. De aici intra in scena si foile de aluat. De obicei, sunt doua la pachet, ca si pieptul de pui, iar cantitatea se potriveste numai bine cu cea de carne. Pe foaia de aluat se intinde un strat fin de pesmet (ca sa adere mai bine ciupercile), apoi amestecul de ciuperci, ceapa si verdeata si iar un praf de pesmet. Deasupra vine puiul, care se acopera cu foaia imbracata cu ciuperci.

Practic, iese un fel de rulada cu pui, ciuperci si aluat, peste care torn un ou batut si cateva linguri se susan. Iar ca sa nu se desfaca la copt, prind aluatul pe lateral cu cateva scobitori ude infipte din loc in loc. Totul sare intr-o tava unsa cu unt si intra la cuptor. La cuptor nu stiu sa va spun cat trebuie sa stea... La inceput, focul este ceva mai puternic, apoi mai moale. Cert este ca folosesc trucul cu scobitoarea (ma rog, o tepusa pentru frigarui, pentru mai mult siguranta), ca sa vad cand este totul bine copt. Daca lemnul strapunge usor si carnea, atunci e gata.

E o minunatie de care nu ma mai satur, ori de cate ori o prepar. O crusta usor crocanta si plina de seminte coapte, care ascunde niste ciuperci condimentate, care ascund un pui bine facut, care ascunde un cascaval topit. Nu mai spun nimic despre miros...
Asa se face ca, dintr-o bucata destul de maricica, ramane, dupa prima masa...doar un colt.
Sa nu-mi spuneti mie pe nume daca n-o sa va placa!...

 

Mai multe retete delicioase puteti descoperi pe blogul bucatareli.blogspot.com