Ora 6.30 dimineata. Ma trezesc si nu-mi dau seama ce se intampla. Bunica mea imi spune ca au cantat cocosii si trebuie sa ma trezesc, doar nu o sa dorm mai mult de atat. Buimaca ma ridic din pat si nu-mi dau seama pe unde sunt. “ Hai sa facem de mancare, ca ai spus ca vrei sa faci poze sa le duci la Bucuresti”
Asa a inceput scurta mea vizita de la mamaie (recunosc ca-mi place mult mai mult sa-i spun asa, bunica este deja un termen mult prea dur pentru ea) unde am facut nici mai mult nici mai putin de 60 de poze cu mancare .

Cu o seara inainte am ajuns pe intuneric, extrem de entuziasmata de faptul ca voi putea sa public pe Delly niste retete exact ca la mamaia. Incerc sa-i explic dar nu intelege cu exactitate de vreau sa fac, am “bagat-o in ceata” cand i-am explicat de internet, o revista online... asa ca i-am explicat in mare: “ Mamaie si alte gospodine vor invata astfel sa gateasca exact cum o faci tu”. In tinerete a facut un timp de
Am mers la bucatarie si ne-am apucat de treaba. Nu inainte de a manca o bucatica de anafura luata de la Biserica si a bea o cana de lapte cu adevarat proaspat.

Prima reteta despre care mi-a vorbit este cea pentru scovergi. De mica am mancat acest gen de desert. Nu stiu nici daca este corect sa-l numesc desert pentru ca ca se pot servi fie cu branza, dulceata, usturoi sau zahar. De cand aveam 3 ani tot mananc si crede-ma ca sunt geniale!

A fost destul de amuzant pentru ca am tot incercat sa aflu niste cantitati clare, dar ea imi tot spunea ca se pune “din ochi”. Ar trebui inventata o noua unitate de masura; nu iti face griji pentru ca pana la urma tot am reusit sa-mi explice si in plus de asta, pozele spun tot!